Streetball – pasiune fara frontiere

Randurile de mai jos au aparut in saptamanalul Sport magazin, Nr. 42, 20-26 noiembrie 2006, sub semnatura lui Alin Savu. Acum, dupa mai mult de cinci ani, un text revizuit si adaugit va face parte dintr-o carte dedicata baschetului pe care legendarul jucator român de baschet a scris-o, combinând pasiunea sa pentru literatura si pentru sportul pe care l-a iubit mai mult decât orice.

Exista si la noi lucruri despre care se poate scrie fara rezerve la modul superlativ; fac asta cu bucurie si speranta ca streetball-ul va avea o viata cat mai lunga in Romania.

Pot fi subiectiv, din motive de legaturi de sange cu unul dintre cei mai entuziasti protagonistii ai sai, asa cum pot fi si nostalgic, pentru ca baschetul a reprezentat, multa vreme, insasi viata mea.

Cu siguranta insa, nu cred ca am exagerat atunci cand am afirmat ca «Streetball»-ul este cea mai frumoasa „poveste” petrecuta in baschetul romanesc de foarte multi ani incoace.

Nu doar papagali

Incepand cu „furculisionul” Coanei Chirita, cea mai cunoscuta bonjurista din dulsele targ al Iesilor, continuand cu Coca Cola, hippie, mini, tatuaje, cercei agatati pe unde nu te astepti, tanga, topless, „iarba” si terminand cu avalansa de targheturi, brenduri, pablisinguri, cnauhauri, buticuri, fastfuduri si altele de acelasi gen, romanii au imitat de cand se stiu, precum papagalii, orice li s-a parut ca are un aer de originalitate sau teribilism.

Mult mai putine sunt lucrurile, initiativele sau faptele bune ale Occidentului care s-au lipit de noi. Printre acestea din urma, de data recenta, se numara si „Streetball”-ul, cu sonoritatea sa aparte, care, trebuie totusi sa recunoastem, suna mai bine decit „minge de (pe) strada”!

Au trecut mai bine de zece ani de la prima sa aparitie in Romania, in 1995. Au mai urmat si alte incercari, timide, dar in august 2001 Adidas si Sprite si-au dat mana pentru a organiza in Piata Constitutiei din Capitala un turneu de streetball care a starnit o audienta cu adevarat semnificativa, numarul de participanti inscrisi fiind impresionant. Ultimii ani au consemnat insa o adevarata explozie a fenomenului, atat ca numar de participanti, cat si ca extidere geografica, in tot mai multe din orasele mari ale tarii fiind organizata cel putin o manifestare anuala de amploare.

Cat altii intr-un an

In doar patru ani, streetball a devenit la noi una din cele mai iubite activitati ce se petrec in spatiul dintre cele doua panouri de baschet. De fapt, la unul singur, avand in vedere ca meciurile se disputa intre doua echipe de cate trei jucatori, la un panou.

Cu siguranta, explicatia este data de audienta pe care baschetul continua sa o aiba printre elevi si studenti, adolescenti care prin pasiunea lor entuziasta au creat un adevarat „spirit streetball”, pasiune poate mai frumoasa si mai puternica chiar decat aceea care ii anima pe profesionistii din campionatul national!

Inima «Streetball»-ului bate in Bucuresti, dar microbul lui s-a imprastiat deja, asa cum spuneam, in toata tara. Anul 2005 a consemnat cateva turnee „provinciale” si cinci organizate in Bucuresti (cate unul lunar, incepand din iunie, si un „master” in zilele de 22-23 octombrie). O data cu preluarea organizarii de catre „Sport Arena” si marirea interesului si a sprijinului acordat de sponsori tot mai numerosi si generosi, frumoasa poveste s-a consumat la alte dimensiuni, aspirand la conditia de… roman(!): turnee organizate la Cluj, Timisoara, Brasov, Targoviste, Constanta, Iasi, Ploiesti, Arad si, repetate la indigo, turneele bucurestene.

Anul 2006 a consemnat recorduri absolute pentru scurta istorie a turneelor de «Street ball» desfasurate pe «Sport Arena»: 678 de echipe participante (76 prezente pe podiumul clasamentelor finale), 1236 meciuri disputate, 2682 participanti (toti premiati!), cca 13.500 spectatori prezenti.

Pentru toate gusturile

Audienta tot mai mare si interesul crescand au determinat de-a lungul acestor ani atat diversificarea probelor, cat si durata de desfasurare a unui turneu. Intrecerile pe echipe (alcatuite din trei sau doi jucatori, in functie de proba) se desfasoara pe categorii de varsta, separat pentru baieti si fete. Pentru amatorii de aruncari de 3 puncte, lovituri libere, „spalding three-shoots” (greu de tradus in neaosa limba romaneasca, oricat de inversunat ai fi impotriva snobismului!) si «slamdunk»-uri se organizeaza concursuri individuale.

Nu sunt uitate nici personalitatile publice, legate sau nu de sportul de performanta, carora li se ofera ocazia de a-si etala calitatile, entuziasmul si… bunavointa in calitate de invitati speciali!

De-a lungul timpului, au putut fi urmarite pe teren, in partide demonstrative aprig disputate, glorii sportive precum Laura Badea, Elisabeta Lipa, Monica Iagar, Carmen Tocala, Mihai Covaliu, Vlad Hagiu, sau in tribune pe post de spectatori, personalitati publice de marca – Mariana Bitang, Ecaterina Andronescu, Octavian Belu, Cosmin Cernat si altii. Si, fapt demn de toata lauda, anul acesta au fost organizate, in premiera, intreceri pentru persoane cu handicap fizic.

Nume si apelative!

Spuneam ca inima streetball-ului bate in Bucuresti, dar sufletul acestuia il gasim in incinta Universitatii Politehnice.

Initiativa, cu dublu efect pozitiv, permite studentilor politehnisti sa-si desfasoare orele de sport in conditii mai mult decat civilizate, iar indragostitilor de baschet sa-si stinga „focul inimii” zilnic, dupa ora 18 si in fiecare weekend. Poti intalni pe „Sport Arena” toata gama de practicanti ai jocului dintre cele doua panouri, de la profesionisti ai echipelor din campionatul national pana la incepatorii fascinati de trecerea unei mingi prin inelul cosului cocotat la 3,05 m.

Acolo ai ocazia sa-i cunosti, de fiecare data cand ii impinge dragostea pentru baschet (si va asigur ca asta se intampla foarte des, nu numai cu ocazia turneelor oficiale), pe Indianu’, Turcu’, Chinezu’, Bobita, Danut, Monkey, Auras, Harry Potter si multi, multi altii. Sunt apelativele lor de coechipieri sau adversari in probe individuale sau pe echipe, numite, cum altfel(?!), Just Dogs, Bob’s Squad, Slamdunk, Hummer, Pensionarii, Buze, Vacuum, Upgrade sau chiar Maklavais!

Am evitat nominalizarea castigatorilor din acest an sau a participantilor cu nume de rezonanta, pentru ca, mai presus de toate, apelativele pe care le folosesc cand se adreseaza unul celuilalt sunt ale unor prieteni adevarati! In ciuda inversunarii cu care se bat pentru fiecare interceptie sau recuperare, faultandu-se fara menajamente, cu totii sunt legati printr-un profund sentiment de prietenie, nascut din dragoste pentru baschet. Pot fi admirati, respectati si iubiti pentru asta!

Citește și: