Mache are 52 de ani şi lucrează la Metrorex. În copilărie, era băiatul din faţa blocului pe care toată lumea îl voia în echipă. După o pauză de 14 ani în care viaţa a devenit brusc mai complicată, pasiunea din tinereţe, baschetul, l-a prins din urmă, iar de şapte ani Mache este campion la „seniori” cu echipa de streetball trei la trei, un sport care a adunat în România o comunitate de peste 3.000 de jucători.
Marian Georgescu, zis Mache, e un bărbat înalt, cu barbă căruntă şi constituţie atletică. Spune că sportul i-a plăcut dintotdeauna. Zgura l-a format ca sportiv, dar şi ca om. Ştie la centimentru cât măsoară baschetbaliştii buni din toate colţurile ţării, s-a întâlnit cu mulţi dintre ei pe teren şi se au chiar şi pe Facebook. Mache e mândru de realizările sale, însă dezamăgit de lipsa de disciplină din sport şi de superficialitatea cu care sunt trataţi campionii României.
„Noi nu ştim să ne punem în valoarea exemplele acestea. E Hagi, Ţiriac, Năstase, Nadia Comăneci. Sunt o grămadă de oameni care au făcut ceva în sportul ăsta. Fiecare sport are câteva personalităţi mai deosebite care au tras oamenii după ei. Sunt nişte oameni puternici, cu caracter, oameni-exemplu”, ne-a povestit el.
Mache a ajuns să joace baschet din întâmplare. S-a dus în Tei să joace fotbal. Îşi aminteşte, în detaliu, terenurile, bazinele de înot, castanii şi arţarii imenşi care le separau. „Aici erau nişte fete care jucau baschet cu profesoara, se numea Roşca, doamna Roşca. Le ieşea mingea afară şi le-am aruncat-o în teren. Profesoara m-a întrebat dacă nu vreau să joc şi eu”, îşi aminteşte Mache.
