Povestea unei medalii

Atunci când a plecat frumos împachetată dintr-un mic atelier din Germania auzise, așa într-o doară, că menirea ei este să răsplătească munca unui campion. Cel care o supravehgea atent pe măsură ce căpăta o formă finală, o privea îndelung și parcă visa cu ochii deschiși. Visa la arene pline de oameni care aclamă, care se bucură, care-i scandează numele și la momentul în care una dintre sutele de medalii care îi trec zilnic prin față îi va fi așezată de gât.

Iar ea a citit atunci, în ochii celui care o zămislea, că are rolul de a face la rândul ei pe cineva să se simtă împlinit. A parcurs mii de kilometri, a fost desapchetată, asezată frumos pe o tavă și s-a trezit dintr-o dată într-o agitație de nedescris, cu urlete și țipete în jurul ei, ba unde mai pui că nebunul acela mare la gâtul căruia ajunsese s-a găsit să și muște din ea. Nu își închipuia vreodată că ea, o biată bucată de metal, fie și din cel mai prețios, poate declanșa atâta euforie. Și simțea cum se topește sub sentimentele intense ale noului proprietar, care parcă nu se mai putea despărți de ea.

Atunci când au rămas doar ei doi, iar el o ținea mai strâns ca niciodată, ea a vrut să afle și povestea lui. Și el i-a spus-o, în șoaptă, retrăind împreună drumul către o victorie în care doar unii, câțiva visători, au crezut până la capăt.

I-a povestit de bataliile crâncene din Rusia. De dezamăgirile unei înfrângeri într-o fracțiune de secundă, după un meci în care câțiva milimetri au mai lipsit ca deznodământul să fie cu totul altul.

I-a povestit cum a fost gata să renunțe și cum într-o noapte târzie și caldă de vară a ascultat vorbele de suflet ale unor oameni pasionați care l-au convins și l-au făcut să creadă că se vor întâmpla lucruri minunate.

I-a destăinuit cum au trecut peste orgolii, peste neînțelegeri, peste disputele inerente dintr-o echipă, mai ales într-un sport în care orice orice rotiță a mecanismului care nu funcționează se vede din cel mai îndepărat colț al tribunei. Un sport în care nu ai cum să te ascunzi pe teren în spatele prestației celorlalți pentru simplul motiv că aproape la fiecare fază îți vine și ție rândul să iei echipa pe umerii tăi și o duci mai departe.

A povestit momente unice, trăiri, întâmplări hazlii sau mici drame, până când vorbele lui s-au stins treptat. Adormise cu un zâmbet satisfăcut pe față. Era campion european!

Iar ea, medalia, răsplata supremă, înțelegea acum pe deplin privirea visătoare a omului din atelier.   

foto: Oleksiy Naumov / 3x3eurotour.com

Citește și: