Denisa Tudor și Ana Stoenescu fac voluntariat în proiectul SCORE: Sportul în Comunitate – Onoare, Respect, Educație, care face parte din programul În Stare de Bine susținut de Kaufland România și implementat de către Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Le-am provocat la un scurt dialog despre proiect, despre baschet și despre lucrul cu copiii instituționalizați. Amândouă au practicat baschetul, la ACS Champions, iar lecțiile învățate pe teren le ajută în continuare în dezvoltarea lor personală.
Ce v-a atras la proiectul SCORE?
Denisa: De când am citit de proiectul SCORE, mi s-a părut o inițiativă extraordinară și o șansă pentru mine de a da mai departe din pasiunea pentru streetball. Lucrând cu copii din centre de plasament, mi se pare extrem de important ca ei să aibă un mediu sigur în care se pot exprima liber prin sport, și unde pot învăța despre lucrul în echipă, disciplină și încredere în sine.
Ana: Am fost încântată din primul moment în care am citit despre proiectul SCORE. Oferă șansa copiilor instituționalizați să descopere lumea baschetului 3la3, de care altfel poate nu ar fi auzit niciodată și din care sunt atât de multe de învățat, iar partea cea mai frumoasă, este că descoperă totul jucându-se între ei și împreună cu noi.
Ce contribuție / importanță are baschetul în viața voastră
Denisa: Baschetul m-a învățat în primul rând că nici o reușită nu vine fără muncă si dedicare, iar atunci când crezi că nu mai poți, mai poți puțin. La antrenamente am învățat cum să lucrezi cu alții, cât de mult contează într-ajutorarea și încurajările, iar la meciuri am învățat că atunci când pierzi trebuie să dai mai mult data viitoare. Lecțiile din baschet le regăsesc zilnic, și mă bucur ca le-am învățat pe teren.
Ana: De cand am aruncat prima data la coș, nu cred că a mai existat o zi în care să nu aplic ce am învățat la baschet fie în rețatia cu prietenii, familia, la școala, iar mai târziu în viața profesională. Am învățat să fiu ambițioasă, să fac parte dintr-o echipă și să colaborez cu ceilalți, să nu renunț când este greu și să apreciez și să mă bucur de progres, de fiecare pas înainte, nu doar de rezultatul final. Fără îndoială că și încrederea pe care o am în mine că pot reuși orice îmi propun, și disciplina, le datorez tot baschetului.
Ce ați învățat, până acum, lucrând cu copiii instituționalizați
Denisa: Am învățat cât de valoroase sunt unele lucruri pe care nu le apreciem suficient: încurajări, atenție, îmbrățișări și încrederea pe care alții și-o pun în tine.
Ana: Am învățat cum să ofer mai multă afecțiune și atenție celor din jur și să trăiesc momentul și să mă bucur de el, indiferent de ce s-a întâmplat ieri sau se va întâmpla mâine. Chiar mă întreb dacă noi îi învățăm mai multe sau dimpotrivă noi avem mai multe de învățat de la ei.
