3×3 Women Power: Dear Basketball cu Cristina Ciocan

În 2012 printr-o scrisoare postată pe pagina sa de Facebook, Cristina Ciocan își anunța retragerea din baschet. “Dear Basketball…”, începea scrisoarea, două cuvinte devenite celebre după ce Kobe Bryant le transforma într-un scurt-metraj de Oscar. Cristina a fost liderul unei generații de excepție pentru baschetul românesc, care a obținut ultima mare performanță la nivel de juniori și tineret pentru România, locul 3 la Campionatul European în anul 2000 și a venit la 3×3 Women Power cu o serie de povești excepționale din cariera sa impresionantă. Interviul video complet îl găsiți la finalul articolului.

Dear Basketball

Kobe Bryant s-a luat după mine cu Dear Basketball, că el s-a lăsat după mine (râde). În momentul acela simțeam că nu mai pot să dau randamentul pe care eram obișnuită să îl dau, corpul nu mă mai lăsa să fac asta. Erau momente în care nu puteam să țin pasul cu coechipierele mele. Nimeni nu mi-a reproșat ceva vreodată, dar am simțit-o eu.

Actuala relație cu baschetul

Acum sunt ca o bunicuță care are grijă de nepoței. Am fost o perioadă antrenor secund la Arad, apoi m-am mutat la Reșița, împreună cu soțul meu și am deschis un club de baschet pentru copii. Nu credeam că pot să antrenez copii, la cât de rea și de periculoasă am fost ca jucătoare, mi-era teamă că daca vreunul nu mă ascultă iese nasol.

Alte sporturi

Înainte de baschet am mai jucat tenis, la arenele BNR, dar transformam repede racheta în chitară, nu aveam răbdare. Apoi am jucat în paralel handbal și baschet, eram pe la 8-9 ani. Handbalul mi-a plăcut foarte mult, am mai jucat apoi când am făcut Facultatea de Educație Fizică și Sport. La baschet mă antrenam cu fete mai mari, generația Andreei Căruțașu. Apoi mama a făcut o selecție de fete de vârsta mea la școală și așa am rămas doar la baschet.

Bronz la Europene și plecarea în SUA

A fost medalie de bronz la Campionatul European, atunci nu era ca acum cu Divizia A – Divizia B. Eram atunci cu Ancuța Stoenescu, Flori Pășcălău, Andreea Strugaru, Claudia Rădulescu, Andra Mandache, Laura Nacu, Raluca Mitu, Dana Sandu (nota autorului: au mai fost atunci în lot Carmen Bagiu, Larissa Kulcsar și Daniela Grecu). Cu un an înainte, în calificările pentru Europene, am remarcată prima oară de către cei de la colegiul South Carolina. Am ratat trei șanse de a vorbi cu ei la telefon, pentru că din cauza diferenței de fus orar sunau doar noaptea în România iar eu le închideam telefonul, îți dai seama pe vremea aia suna cineva la trei noaptea, pe fix și vorbea în engleză (râde).

Aproape de WNBA, la Charlotte Sting

Aveam două sesiuni de antrenamente a câte trei ore pe zi, un volum uriaș, pentru că încercau într-un timp cât mai scurt să pregătească sezonul, să pregătească jucătoarele pentru cele trei luni de sezon. Am avut ghinionul să mă accidentez la spate și au renunțat la mine.

The Last Dance

Urmăream meciurile din NBA, dar nu mai era același lucru ca și atunci când juca pentru Chicago Bulls. Pentru noi, cei care l-am prins jucând la Chicago, The Last Dance este wow. Pentru generația actuală nu e așa, ei zic cine e Michael Jordan, acum e LeBron James.

Cele mai frumoase amintiri din baschet

Medalia de bronz de la Europenele de tineret, sezonul petrecut la Burgos în Spania, unde cu un lot foarte tânăr și o echipă proaspăt promovată am reușit să terminăm pe locul trei în campionat și desigur medalia de aur de la Jocurile Francofoniei cu naționala României.

Idoli

Până să plec în State îmi plăcea foarte mult Svetlana Drăgușin. Nu am prins-o jucând decât un singur sezon, când debutasem în Divizia A la 15 ani, eu jucam la Rapid ea juca la Dej parcă. Am văzut-o doar două meciuri, tur și retur când am jucat cu ele, dar eram fascinată de cum se mișca, de cum arunca. Iar la prima selecție de la echipa națională, ghici cu cine am nimerit în cameră? Cu Sveti, mă uitam la ea non-stop și când se ducea la baie. Iar apoi, după ce ne-am împrietenit mi-a povestit că mă știe de când aveam cinci ani, pentru că atunci când aveau deplasare la Satu Mare, mama mă trimitea cu ele cu trenul la bunici.

Din WNBA mi-a plăcut foarte mult Tamika Cathings (nota autorului: legendara jucătoare din SUA va fi inclusă anul acesta în NBA Hall of Fame, alături de Kobe Bryant, Tim Duncan sau Kevin Garnett)

Interviul complet aici:

Citește și:

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.