3×3 Women Power: Carla Popescu își urmează visul departe de casă de la 13 ani

Sport Arena Streetball lansează o nouă serie de materiale media, 3×3 Women Power, titulatură sub care în 2019 s-a concentrat campania de calificare la Jocurile Olimpice, încheiată cu succes pentru naționala feminină de 3×3 a României. Prima invitată din această serie, la Sport Arena Streetball LIVE, pe Instagram a fost Carla Popescu, participantă în 2018 la Youth Olympic Games cu naționala 3×3 și liderul naționalei U20 a României în sezonul trecut la Campionatul European Divizia B. 

Cel care mi-a pus mingea în mână a fost Porter Troupe, la acea vreme jucător la Târgu Jiu. Am rămas prieteni foarte buni de atunci, avem o relație specială. Văzând că sunt stângace mi-a arătat mai bine cum să arunc la coș, diverse tehnici pentru mâna stângă, chiar m-a ajutat foarte mult și de atunci ținem legătura în permanență. Încă de atunci îmi luam mingea de baschet și încercam să imit mișcări de-ale lui iar la meciuri îi urmăream fiecare mișcare pe teren

Am ajuns la Târgoviște la 13 ani și jumătate. Mi-a fost greu la început, dar dorința de a juca era mult prea mare.  Așa că am făcut abstracție de toate greutățile și de toate sacrificiile și am decis să merg mai departe.

Despre 3×3 și jucătorii favoriți

Am jucat primul turneu de 3×3 acasă la Târgu Jiu, îmtr-o echipă mixtă, pentru că nu am avut cu cine altcineva. Mereu mi-a plăcut ramura asta a baschetului. Din perspectiva mea prefer baschetul 3×3 pentru că acolo mă simt mai liberă, pot să-mi arăt toate aptitudinile, dar jucând mai mult 5×5 mă simt mai confortabil acolo.

Mă uit mai mult la Euroligă, atât la băieți cât și la fete și îmi plac foarte mult Ricky Rubio și Cecilia Zandalasini. Din NBA îmi place mult să îl urmăresc pe Kyrie Irving.

Despre muzică și alte pasiuni

Ascult pop, r&b, hip-hop. Non stop a lui Drake și Run this town cu Kanye și Rihanna sunt în playlist-ul meu dinaintea meciurilor. Dar îmi place să ascult și jazz, e o tradiție de familie și îmi place muzica veche.

Când eram mică am făcut volei, tenis de câmp, am fost și la karate, dar am rămas la baschet până la urmă. Am făcut și dansuri când eram mai mică, dansuri moderne și când eram la școală m-au chemat și dansuri populare, pentru că li s-a părut interesant ca o domnișoară de culoare să danseze pe muzică tradițională românească.

O poveste de familie inedită

Când eram mică am mai avut probleme datorită originilor mele cubaneze, și lumea se uita într-un anumit fel la mine, am întâmpinat probleme și la școală unde copiii nu erau foarte înțelegători, dar am trecut peste toate acestea odată ce am crescut și m-am maturizat.

Povestea familiei Popescu este surprinsă într-un volum de proză unde realitatea se împletește cu ficțiunea. Cartea, intitulată Missis Lazara, este scrisă de Valeria Certăzeanu Zorilă și surprinde aspecte din viața bunicii Carlei, Lazara, o tânără cubaneză care venea în 1962 la studii în România pentru a rămâne definitiv aici. În urma căsătoriei cu inginerul Dorin Popescu își lua nume de familie românesc, cei doi având doi copii, Alin și Carlos, ultimul fiind tatăl Carlei Popescu.

Vezi aici interviul complet: 

 

Citește și:

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.