Prima alegere în draftul Raiului, sezonul 2020

“With the first pick of the 2020 draft, The Heaven picks David Stern”. Parafraza celebrelor vorbe cu care întâmpina noii jucători din NBA aleși în draft an de an e inevitabilă. S-a stins David Stern, omul care a dus NBA-ul de la o afacere de 150 de milioane de dolari în 1984, atunci când a venit la conducerea ligii profesioniste de baschet din SUA, la una de 5,5 miliarde de dolari în 2014, atunci când a părăsit funcția.

Fără David Stern, baschetul așa cum îl cunoaștem astăzi nu ar fi existat. În primul rând pentru că nu ar fi existat Dream Team-ul, echipa de vis care în 1992 atrăgea atenția lumii întregi și inspira generații de jucători din toate colțurile lumii. Apoi pentru că Michael Jordan nu ar fi devenit un simbol mai presus decât jocul de baschet, chiar și cu controversata sa retragere din 1993, despre care se speculează în continuare că ar fi opera aceluiași David Stern. Înainte de venirea lui Stern în 1984 la conducerea ligii, Magic Johnson și Larry Bird își jucau celebrele dueluri departe de televiziunile naționale, de ore de prime-time sau de transmisiuni în direct. Nu în ultimul rând, Magic Johnson ar fi fost probabil gonit de pe terenul de baschet, după tragica veste că a fost depistat cu HIV, dacă același David Stern nu ar fi făcut tot ceea ce este posibil pentru a educa întreaga ligă și întreaga națiune practic, cu ajutorul unor medici de renume, într-o vreme în care se știa mult prea puțin despre tragica boală SIDA. Magic a revenit în 1992 pe teren pentru All Star Game, unde a fost numit MVP, apoi pentru Jocurile Olimpice de la Barcelona și avea să își încheie cariera în 1995.

Descris de mulți ca un adevărat dictator, Stern a luptat mereu pentru a transforma NBA într-un produs de business dorit de toată lumea și a condus cu o mână de fier, chiar dacă acest lucru i-a adus nenumărate conflicte și a fost criticat deseori pentru deciziile sale. Nu s-a dat însă niciodată înapoi de la niciun fel de confruntare, a luptat, a pedepsit, a insultat când a fost nevoie iar cei care au lucrat sau au fost în preajma lui l-au descris ca un tiran care se considera mereu cel mai deștept din încăpere însă exact aceeași oameni recunosc că, de cele mai multe ori, chiar era cel mai deștept. S-a luat în piept cu oricine i-a stat în cale și aproape niciodată nu a pierdut.

Fie că a fost vorba despre Michael Jordan, despre Gregg Popovich sau despre Mark Cuban, patronul celor de la Dallas Mavericks, Stern nu s-a ferit să-i pedepsească drastic, chiar dacă știa că se confruntă cu oameni care contribuie din plin la succesul ligii.

A trecut prin patru momente de răscruce în disputa cu patronii și jucătorii, celebrele lock-out-uri, care de fiecare dată s-au rezolvat în favoarea ligii, ajunsă acum unul dintre cele mai bune produse de entertainment din întreaga lume. Și asta chiar dacă a împrumutat din atitudinea legendarului Jimmy Hoffa (că tot este The Irishman la modă), intrând în 2011 la All Star Game în vestiarele jucătorilor, care amenințau cu lock-out-ul, și urlând la ei: “Eu știu unde sunt îngropate cadavrele din NBA, pentru că pe o parte chiar eu le-am îngropat acolo”.

În 1984, la puțin timp după ce a devenit comisar al ligii, David Stern a avut o întâlnire cu un reprezentant al unei televiziuni naționale argentiniene căruia i-a oferit posibilitatea de a transmite săptămânal un magazin NBA într-o țară în care fotbalul era religie iar Maradona era Dumnezeu. Suma: 2000 de dolari pe an. Un puști de șapte ani avea să înceapă să urmărească acele montaje cu Magic, Bird sau Michael. 30 de ani mai târziu, atunci când David Stern renunța la funcție în 2014, acel puști, pe nume Manu Ginobili era deja de patru ori campion NBA.

Influența pe care Stern a avut-o asupra globalizării ligii profesioniste americane este uriașă. Finala din 2019 a fost transmisă în direct în 215 țări, în peste 40 de limbi iar în prezent în NBA sunt 108 jucători străini. După primii opt ani de la venirea sa, în 1992, NBA-ul deja ajunsese în 80 de țări iar apoi Dream Team-ul a contribuit decisiv la explozia globală.

David Stern a făcut prima vizită în China în 1989. Deși era conducătorul uneia dintre cele mai importante organizații din sportul mondial, a așteptat timp de patru ore pentru a fi primit de conducătorii televiziunii chineze. A reușit să îi convingă să transmită, pentru început gratis, meciuri din NBA. Apoi a luptat pentru a aduce în NBA un jucător chinez. Așa a apărut Yao Ming iar acum peste 18 milioane de fani chinezi urmăresc meciurile din NBA iar Tencent, o companie chinezească de media, tocmai a încheiat un nou contract cu liga profesionistă, valabil până în 2025, pentru 1,5 miliarde de dolari.

Stern nu a fost deloc un conducător popular, mai ales printre fanii NBA dar și printre jucători sau patroni. Puțini au fost însă cei care aveau curajul să îl înfrunte față în față. Și tot puține au fost momentele în care a cedat – ghetele colorate ale lui Michael Jordan pe care le interzisese inițial sau mingea din material sintetic pe care a introdus-o în 2006 și la care a renunțat după doar câteva luni – sunt doar două dintre exemplele care îmi vin acum în minte.

A introdus dress-code-ul care le impunea jucătorilor un anumit stil de îmbrăcăminte atunci când se prezintă la meciuri sau stau pe banca de rezerve, fiind criticat mai ales de către superstarul Allen Iverson, un adept al stilului hip-hop. A oprit trade-ul care îl ducea pe Chris Paul la Los Angeles Lakers încercând să protejeze New Orleans Hornets, echipă care era atunci deținută de către ligă. A dictat cea mai drastică suspendare văzută vreodată în NBA, lui Ron Artest (actualmente Metta World Peace), după celebra bătaie de la meciul dintre Detroit Pistons și Indiana Pacers din 2004.

Puțini știu însă că Stern l-a susținut pe Ron Artest în momente foarte dificile prin care trecea familia sa și l-a vizitat de mai multe ori în anul care a urmat deciziei de suspendare. Dress code-ul impus în 2005 a transformat actualele vedete din NBA în adevărați ambasadori ai marilor case de modă în timp ce super-echipele create în ultimii ani, au făcut ca mulți fani, în special ai echipelor din orașele mai mici, să își dorească decizii precum cele din cazul lui Chris Paul.

Ca orice lider, a fost mereu înconjurat de teorii ale conspirației. De la plicul înghețat care le-a adus în 1985 celor de la New York Knicks prima alegere în draft și șansa de a-l alege pe cel mai bun jucător de atunci, Patrick Ewing, la retragerea, spun mulți forțată, a lui Michael Jordan în 1993, în urma problemelor cu jocurile de noroc sau la faptul ca s-ar fi aflat în spatele mutării echipei Seattle Supersonics în Oklahoma și transformarea francizei în City Thunder.

Însă cele mai multe dintre deciziile lui David Stern i-au creat aura unui vizionar. În special cele legate de globalizarea jocului de baschet. NBA-ul a crescut cu șapte echipe în timpul mandatului său și a adus baschetul profesionist în Canada. Legende mondiale precum Arvydas Sabonis, Drazen Petrovic sau Vlade Divac au fost convinse să joace în NBA, mult înainte ca liga să fie pregătită pentru jucători străini. Gândiți-vă de asemenea că WNBA are deja 22 de sezoane la activ și a fost înființată într-o vreme în care baschetul profesionist feminin aproape că nu exista la nivel global. A oferit modele care au fost apoi preluate în întreaga lume. Și chiar dacă de exemplu visul său de a cuceri Europa nu a reușit, dacă privim modul de funcționare și de promovare al Euroligii, asemănarea cu NBA este evidentă.

“Viziunea și autoritatea sa au creat scena globală care mi-a permis să ating succesul pe care îl am acum. A cerut mereu perfecțiune de la oamenii din jurul său și l-am admirat mereu pentru acest lucru”, au fost cuvintele lui Michael Jordan pe 1 ianuarie, la aflarea veștii despre dispariția lui David Stern, omul care a transformat jocul de baschet în ultimii 35 de ani. Fără el baschetul este mai sărac și cu siguranță ar fi fost mai sărac și la propriu.

Articol de Adrian Popa

Citește și: