A semanat panica sub panou in acest sezon din FIBA 3×3 World Tour si nu a avut adversar la Sport Arena Streetball. Majoritatea celor care l-au urmarit in World Tour il considera unul dintre cei mai buni pivoti din circuitul mondial iar in marea finala de la Istanbul a fost al doilea marcator al competitiei, cu 8,3 puncte, la doar doua zecimi in urma liderului mondial Dusan Domovic Bulut, care a avut 8,5 puncte in medie pe meci. Are un stil aparte de a se exterioriza pe teren, asemenea Sfinxului din Busteni, dar este la fel de greu de clintit din loc, iar cei care au dat peste el pot confirma acest lucru. Isi doreste un podium cu nationala Romaniei la Mondialele de 3×3 de la Moscova, din 2014, iar siguranta cu care spune acest lucru, precum si rezultatele din ultimii doi ani, ne dau sperante. El este cel mai bine clasat jucator roman in FIBA 3×3 World Ranking, Catalin Vlaicu.
Sport Arena Streetball: Esti numarul 1 in Romania la baschet 3×3 la finalul lui 2013. E cel mai bun sezon al tau, vorbind strict de baschetul 3×3?
Catalin Vlaicu: Anul acesta pot spune ca a fost unul foarte bun. Am simtit ca in fenomenul 3×3 am fost intr-o continua traiectorie ascendenta si am avut parte de multe momente de satisfactie. Chiar si cand au fost momente mai grele, aici referindu-ma la meciurile cu miza in care am pierdut, am preferat sa raman cu capul sus si cred ca asta este cel mai important in viata, sa stii sa accepti si infrangerile, pentru ca ele te fac sa iti doresti si mai mult succesul dupa aceea.
Ai fost destul de aproape de a ajunge numarul 1 mondial. Iti propui sa ataci pozitia asta in 2014?
Cu siguranta ca imi doresc ca intr-o buna zi sa fiu numarul 1. Pentru aceasta stiu ca voi avea sustinerea echipei, care este cea mai importanta pentru a putea indeplini acest obiectiv.
Romania a ajuns pentru a doua oara in ultimul act al circuitului mondial FIBA 3×3 World Tour. Ce crezi ca a lipsit pentru a atinge finala si a lupta pentru titlu?
In jocul de 3×3 poti avea avantaje, dar si dezavantaje. Am jucat un baschet de calitate la Istanbul, chiar si in meciul pe care l-am cedat in sferturile de finala, dar a contat mult in acel meci talia adversarilor, care au profitat deseori de mismatch-urile din teren.
Nimeni nu va mai dadea nicio sansa pentru calificarea la Istanbul dupa primele doua meciuri de la Praga. Ce s-a schimbat in acel moment si cum ati reusit sa intoarceti soarta in favoarea voastra?
A fost inca o dovada ca nici un meci nu seamana cu celalalt. Adversarii nostri din primele meciuri ne-au dovedit ca, desi eram cotati ca favoriti, trebuia sa muncim pentru victorie. Toti au fost montati sa ne dovedeasca ca nu va fi usor, dar noi pana la urma am reusit sa ne mobilizam si, zic eu, am reusit o performanta la un turneu de calificare foarte bine cotat si cu echipe deosebit de bune.
Dupa finala cu Novi Sad, de la Praga, ai fost cel mai putin exuberant dintre coechipierii tai. De ce?
Nu am putut fi foarte multumit dupa meci pentru ca, pentru a face diferenta intr-un asa meci, trebuie sa respecti fiecare detaliu si sa faci un joc colectiv foarte bun. Noi reusisem acest lucru pana in finala, dar in acel ultim meci nu ne-am mai putut face jocul iar aici s-a vazut si experienta celor de la Novi Sad, care nu degeaba sunt si cei mai buni din lume.
In general, te exteriorizezi destul de greu pe teren, fie pozitiv sau negativ. Cum reusesti sa-ti mentii calmul?
Cred ca trebuie sa fii foarte echilibrat pentru a putea face performanta si prefer sa ma concentrez pe ce am de facut in timpul meciului decat sa pierd vremea cu alte detalii pe care oricum nu le mai poti intoarce.
Cum te intelegi din acest punct de vedere cu Angel Santana, care este la polul opus din punct de vedere al emotiilor aratate pe teren?
Toata lumea il stie pe Angel, este un baiat extraordinar si pune mult suflet in orice face pe teren, iar asta se vede. Este un jucator foarte experimentat si cand este nevoie de el in momentele critice stiu ca el va fi acolo pregatit sa castige meciul.
Joci de cateva sezoane la Sport Arena Streetball si de doi ani si in competitiile internationale, in paralel cu activitatea ta din baschetul 5×5. Ce crezi ca trebuie facut pentru ca baschetul 3×3 sa depaseasca statutul de disciplina recreativa a baschetului?
Cu siguranta baschetul 3×3 a avut un impact foarte mare prin turneele organizate in ultimii ani si depasit asteptarile tuturor iar pentru asta a fost nevoie de o munca extraordinara a unor oameni care iubesc baschetul. Sunt sigur ca aceasta disciplina va continua sa creasca in popularitate mult mai mult, fiind doar o chestiune de timp si de viziune.
Vei mai juca 3×3 si in 2014? Daca da, ce iti propui pentru noul sezon?
Baschetul este viata mea, fie ca este la 5×5 ori 3×3. Este o emotie placuta sa fii pe terenul de baschet, indiferent de dimensiunile lui. Pentru 2014 imi doresc in primul rand ca Romania sa fie pe podium la Campionatul Mondial de anul viitor de la Moscova, un lucru care nu este imposibil. Pentru baschetul romanesc faptul ca vom participa este un lucru extraordinar, dar eu sunt convins ca ne putem lupta pentru o medalie.
O intamplare care ti s-a parut haioasa din acest sezon de 3×3…
In ultimul minut din meciul de calificare in semifinale de la praga aveam un punct in fata si mingea, eram foarte obositi, iar Santana s-a uitat la mine si mi-a spus ca am siretul desfacut. M-am uitat si nu era nimic in neregula cu el, dar cunoscandu-l bine pe Angel, pana la urma mi-am dat seama ca este tactica lui de a mai castiga cateva secunde de odihna si pana la urma ne-a ajutat.
