L-am cunoscut pe Nelson Isley intr-o toamna ploioasa in Ostrava, cand ne strangeam cu totii la o bere ceheasca dupa meciuri. Berile se adunau incet-incet si m-am pomenit in multe randuri ramanand pana la 1-2 noaptea sa-i ascult povestile despre viata lui si a oamenilor pe care i-a cunoscut, in cei mai bine de 50 de ani pe care i-a petrecut in jurul terenului de baschet.
Nascut in 1948, a inceput sa joace baschet pe la 8 ani, avandu-l drept coleg de joaca pe “Pistol” Pete Maravich, si pe tatal acestuia, Press Maravich, ca antrenor. Mai tarziu, Nelson a devenit singurul jucator care a reusit sa doboare unul din recordurile lui “Pistol” Pete, si anume, media de puncte inscrise pe meci in timpul liceului. Restul recordurilor nu vor fi, probabil, niciodata doborate, ramanand marturie a unor vremuri in care eroii se creau pe teren, si nu in urma unor campanii de marketing.
Nelson a jucat in liceu, in colegiu, a fost draftat de Buffalo Braves (viitorul LA Clippers), a jucat in Luxemburg o vreme, la Real, in Spania in timpul dictaturii generalului Franco, apoi in Portugalia, a promovat o echipa din Suedia din liga a 3-a pana in liga 1, inscria 30 de puncte pe meci pe vremea cand nu exista semicerc de 3 puncte si in multe ligi meciurile se tineau afara. Cand si-a incheiat cariera de jucator, ar fi vrut sa lucreze pentru una din ambasadele Statelor Unite. Dar baschetul nu avea de gand sa-i mai dea drumul, si fara sa-si dea seama prea bine cum s-a intamplat, a devenit antrenor.
Dar nu orice fel de antrenor. Nelson Isley a devenit un fel de misionar modern, care a dus baschetul in cele mai indepartate locuri. A antrenat nationala din Peru, facand cantonamentele in baze militare pentru ca presedintele Fujimori tocmai incepuse razboiul intern impotriva gherilelor teroriste. A condus stagii de pregatire in Chile, avandu-l in cateva randuri pe generalul Pinochet in asistenta. A propovaduit baschetul in Barbados, St. Vincent, Insulele Cayman, Bolivia, a antrenat 4 ani in Mozambic, in acelasi timp calatorind sustinut in mai toate tarile africane. A pus bazele baschetului din Islanda, calatorind timp de 1 an la fiecare scoala de pe insula si invatandu-i pe copii, la fel cum “coach” Press il invata pe el si pe Pete jumatate de secol mai devreme. Malaysia si Singapore s-au adaugat pe lista lui impresionanta, iar dupa berile noastre din Cehia va pleca in Insulele Bermude. Merita amintit ca a cucerit medalii cu toate echipele nationale pe care le-a antrenat.
“That was long before your time, young man”, asa-mi zicea de fiecare data cand incheia un nou capitol din viata lui. Acum il vad in fata mea, are 62 de ani, o privire care nu sta locului si care cauta parca mereu un culoar de pasa. Il vad urmarind meciurile si iesindu-si din fire de fiecare data cand un jucator face cate o prostie. Il vad, si in acelasi timp, in jurul lui, vad prinzand viata faze de joc, dictatori sud-americani, tari exotice, tribune pline si jucatori legendari. Baschetul a facut posibila o asemenea viata si Nelson Isley a facut posibil baschetul pentru mii de copii, din zeci de tari. Ei sunt familia lui, o familie care creste cu fiecare kilometru pe care il strabate.
El este Nelson Isley, misionarul care predica baschetul.
Textul și interviul video de mai jos îi aparțin lui George Bucur și au fost realizat în anul 2010.
