Viziunea găștii de prieteni din Politehnică. Românii au contribuit decisiv la punerea baschetului 3×3 pe șine pentru Jocurile Olimpice

9 iunie este ziua care schimbă totul: Comitetul Olimpic Internațional decide dacă baschetul 3×3 devine disciplină olimpică și dacă acest “baschet urban” dinamic, spectaculos, desenat pe gustul tinerilor, va fi în programul Jocurilor Olimpice de la Tokyo (2020). Patru discipline intră în discuție pentru acceptul CIO: baschetul 3×3, BMX Freestyle (acrobație cu biciclete motocros BMX – sub umbrela ciclismului ), Parkour (deplasarea fluidă de la un punct A la B, prin depășirea tuturor obstacolelor, în viteză – sub umbrela gimnasticii) și high diving (sărituri de la mare înălțime, de pe stâncă – sub umbrela natației).

A fi sau a nu fi sport olimpic

Printre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un sport sau o disciplină sportivă pentru a fi pe roster-ul olimpic, una poate ucide din fașă o candidatură:  trebuie să aibă o arie de răspândire globală. Trebuie practicat, urmărit și gustat pe toate continentele (tehnic vorbind, pe majoritatea continentelor, gândindu-ne la situația Antarcticii – cel mai mic dintre cele 7 continente). De aceea, de exemplu, un sport precum popicele, practicat preponderent în Europa – nu poate fi la Jocuri. Totodată, fotbalul american – sportul-religie din Statele Unite și cea mai performantă industrie a sportului – nu a fost niciodată sport olimpic, iar baseball-ul a fost în program doar la cinci ediții ale Jocurilor. Artele marțiale au intrat la Jocuri în 2000 – cu Taekwando, dar Karatele nu sunt disclină olimpică.

Baschetul 3×3 pornește de pe continentul nord-american. Are toate ingredientele unui ‘battle-street’ specific cartierelor de periferie ale marilor centre urbane, are și o latură dură, și o latură spectaculoasă, și una individualistă, și una în care se remarcă spiritul de echipă. Oricât de ‘cool’ ar fi fost însă în Americi, pentru a face pasul spre Jocuri, 3 la 3-ul jucat pe jumătate de teren de baschet trebuia să își câștige locul în Europa și în Asia.

Aici a intervenit viziunea cu iz de vis a nucleului Sport Arena Streetball: o mână de români îndrăgostiți până peste cap de baschet, care știu ce înseamnă performanța și care au investit timp de 14 într-un proiect pus sub umbrela lui “din stradă la Olimpiadă”. Sport Arena Streetball a patentat o rețetă, în care spectacolul sportiv de sub panou este completat de muzică, majorete şi demonstraţii incredibile de slam-dunk și a demonstrat că este posibil să aplice cu succes aceleași idei, la scale diferite.

Visul aprins în Piața Constituției, muncit și făcut mare de români

În 1995 un mare producător mondial de echipament sportiv aducea pentru prima oară conceptul de streetball și organiza un turneu în premieră în Piaţa Constituţiei din București. Au mai existat câteva încercări ale unor branduri, dar nimic nu a fost de durată. Mult mai multă tenacitate și răbdare de a crește de la zero un proiect uriaș au avut Radu Petre și Vlad Constantinescu. În 2005, cu un regulament de două pagini și un teanc de afişe realizate în word și împărţite în Politehnică şi în Regie, a început proiectul Sport Arena Streetball.

Ideea s-a născut în mașină, veneam de la mare, de la Costinești, unde jucasem baschet pe celebrele terenuri care din păcate astăzi sunt în paragină. Și eu și Vlad jucam în București pe terenurile de beton din Politehnică și ne-am aprins discutând despre posibilitatea de a moderniza acele terenuri și a organiza acolo turnee de baschet 3×3”, povestește Radu Petre.

“În 2003 am înființat Sport Arena, ne-am apucat de construcția terenurilor și îmi aduc aminte că atunci când scriam proiectul pentru streetball, în decembrie 2004, se năștea și primul meu copil. Sunt momente pe care n-o să le uit niciodată. Privind acum în spate, conceptul de eveniment a rămas același: baschet, slam-dunk, muzică, entertainment, atmosferă, distracție. Au evoluat infrastructura, instrumentele prin care organizezi un turneu și s-a creat o mare comunitate, care ne-a ajutat să devenim mai buni. Dar ideile acelea simple, deloc speciale, de care am ținut cu dinții în tot acest timp, au rămas și acum o rețetă de succes”, spune Vlad Constantinescu, matematicianul grupului și omul care dă soluția la orice ecuație cu oricâte necunoscute.

La primul turneu au venit la terenuri inclusiv copii de 12 ani care astăzi joacă în divizia de elită a baschetului românesc de 5 la 5, băieți și fete care s-au îndrăgostit de 3 la 3 și care nu ratează niciodată sezonul de vară de baschet, sportivi de top ai României (de la Petre Brănișteanu, la sabrerul Mihai Covaliu), VIP-uri și pasionați de baschet.

Începând din 2005, Sport Arena Streetball a muncit pentru a transforma baschetul 3×3 într-o disciplină gata să fie prezentă la Jocurile Olimpice, marketabil și bine marketat.  Proiectul pornit pe terenurile Universității Politehnice București s-a maturizat, Sport Arena ajungând la performanța de a organiza turnee de 3×3 în lumea întreagă.

“Sunt ani pe care i-am trăit la intensitate maximă. Am crescut împreună cu echipa, ne-am maturizat împreună, odată cu turneele de baschet 3×3. Nu a fost deloc ușor, mai ales că suntem oameni diferiți ca fire, au fost nenumărate dispute aprinse, dar constructive, iar cel mai important lucru a fost că întotdeauna am trecut împreună peste orice obstacol”, mai spune Vlad.

Gașca de prieteni Sport Arena Streetball a căpătat experienţă şi a devenit un reper în promovarea sportului jucat la un singur coş. Turnee transmise online de la A la Z, înscrieri, actualizarea programului și a rezultatelor sută la sută online – iată ingredientele succesului unei comunități devenită familie. Programul care acum este folosit la managementul turneelor patronate de FIBA în întreaga lume a fost construit pe modelul celui folosit la Sport Arena Streetball încă din anul 2011.

Încrederea arătată de FIBA: turneul-pilot de prezentare pentru CIO s-a făcut la București

FIBA a studiat modelul de organizare pus la punct de Sport Arena Streetball. După ce în 2007 baschetul 3 la 3 a fost testat ca disciplină demonstrativă la Jocurile Asiei, reprezentanții forului mondial au venit în România, în 2008, pentru a radiografia turneele marca Sport Arena Streetball. Concluzia reprezentanților forului international de baschet: “Sport Arena este unul dintre pilonii dezvoltării baschetului 3×3 la nivel mondial, un exemplu de bună practică pentru toate turneele din lume”.

Lucrurile însă nu au fost atât de simple.

„Puțină lume știe că în 2007, atunci când am prezentat prima oară conceptul către FIBA (Federația Internațională de Baschet) am fost priviți cel puțin cu condescendență. În ochii lor păream niște tineri visători probabil. Ni s-a explicat că baschetul de stradă e foarte frumos, e foarte popular peste tot în lume, dar nu poate fi catalogat ca o disciplină de sine stătătoare, cu un regulament global care să păstreze totuși savoarea jocului din curtea școlii. Noi am continuat să facem turneele, ei au revenit la noi, iar împreună am pus bazele disciplinei care acum bate la porțile Jocurilor Olimpice”, rememorează Vlad.

“Am dovedit de-a lungul ultimilor zece ani, fapt confirmat în mai multe rânduri şi de FIBA, că suntem unul dintre cei mai activi şi mai de succes promoteri din lume în această disciplină”, explică Radu.

Din 2016, Sport Arena Streetball se află în FIBA 3×3 Advisory Board, ca reprezentant al promoterilor baschetului 3×3 din întreaga lume.

Dacă echipele străine din Rusia, Serbia, Bulgaria sau Grecia veneau la Sport Arena Streetball încă din anii 2007-2008, ideea unor turnee internaționale a prins contur în anul 2012, atunci când la București era organizată prima ediție a Raiffeisen Bank Bucharest Challenger, iar la nivel mondial debuta FIBA 3×3 World Tour.

Era momentul în care echipa era completată cu un al treilea membru, căci doar vorbim despre baschet 3×3. Adrian Popa se alătura definitiv proiectului Sport Arena Streetball.

“De Vlad și Radu mă leagă o rivalitate veche, de când ne duelam în campionatul liceelor, eu la Neculce, ei la Nicolae Bălcescu (actualul Sfântul Sava). Lângă doi oameni pragmatici, un matematician și un economist era nevoie și de un visător. Am venit practic pe post de marmotă, trebuia cineva să învelească ciocolata în staniol, iar norocul meu a fost că deja ciocolata era foarte bună și toată lumea voia să mănânce din ea”, spune, mai în glumă, mai în serios, Adrian, fost jurnalist și comentator de baschet.

După doar un an de la primul turneu international se înfiripa o idee la care oamenii de la Sport Arena Streetball visau încă de la începuturi, dar pe care nu credeau că vor apuca să o vadă devenită realitate. Baschetul 3×3 la Jocurile Olimpice.

FIBA își dorea să organizeze un turneu de prezentare pentru Comitetul Internațional Olimpic și oare ce gazdă mai potrivită decât Bucureștiul ar fi fost atunci. Acest turneu de prezentare a fost primul “bid” al FIBA către CIO, primul CV și primul exemplu concret oferit celor care au o decizie importantă de luat, pe 9 iunie. Walter Sieber – membru în comisia de programe a CIO, Patrick Baumann – secretar general FIBA și membru în boardul CIO, plus trei foste glorii ale baschetului mondial – Vlade Divac, Jorge Garbajosa și Sarunas Marciulionis au fost la București pentru a susține proiectul “din stradă la Olimpiadă”, alături de gloriile sportive ale României.

“Turneul din Piața Constituției a fost un adevărat test pentru noi. Dar pe care l-am trecut cu brio. Țin minte că eram foarte speriați de Walter Sieber, omul de la CIO și de renumele său. Ne gândeam doar că a fost în comitetul de organizare la mai multe Jocuri Olimpice, prima sa ediție fiind cea din 1976 de la Montreal, atât de dragă nouă pentru performanțele Nadiei. Trebuia ca totul să fie perfect. Și la un moment dat ne-am trezit cu el într-unul dintre corturile noastre de organizatori, unde era un haos de nedescris. Efectiv ni s-au înmuiat picioarele. Ne-a citit imediat și ne-a spus: “Nu vă faceți probleme că e dezordine. Asta arată că munciți”. Și a plecat. Am înțeles atunci că suntem pe drumul cel bun”, mai povetește Radu.

Raportul lui Walter Sieber, un om cunoscut pentru exigența sa, a fost extrem de favorabil și doar faptul că Rio era deja sub o mare presiune în ceea ce privește numărul de discipline și de sportivi (au fost peste 11.000 la ediția din 2016) a făcut ca baschetul 3×3 să aștepte momentul Tokyo 2020.

Tot în 2013 și nu întâmplător după acel turneu, marca Sport Arena Streetball ajungea și în Sports Illustrated. “Bucureștiul este o puțin anticipată Mecca a baschetului 3×3”, scriau americanii.

„După momentul Piața Constituției ne-a fost un pic teamă. Ne întrebam, așa, și acum ce mai putem să facem? Unde putem ajunge mai sus de atât?”, spune Vlad.

Răspunsurile au venit ca un tăvălug. Prima ediție din istorie a Campionatelor Europene, București, 2014. Două finale mondiale organizate departe de casă, în paradisul petrodolarilor, la Abu Dhabi, 2015 și 2016. O nouă ediție a Europenelor, București, 2016. Plus o mulțime de alte turnee din întreaga lume unde oamenii din echipa lărgită a Sport Arena Streetball au fost prezenți în calitate de consultanți.

“Sunt momente în care chiar dacă nu ai fost în prim planul unui eveniment, la final te simți împlinit. Simt și acum un mare gol în stomac când îmi aduc aminte de clipele de euforie generală care au urmat titlului european cucerit de băieți în 2014. În acea nebunie generală din Piața Universității, când ne bucuram dar trebuia să fim lucizi în același timp, pentru că pregăteam festivitatea de premiere, jucătorii naționalei au venit la noi și ne-au mulțumit pentru tot ce am făcut”, spune Radu Petre.

La începutul lui 2015, Sport Arena Streetball a primit pe mână organizarea FIBA 3×3 World Tour Final, competiția-etalon a baschetului 3×3 la nivel mondial. Misiunea: să livreze produsul pe care şeicii l-au dorit, l-au finanţat, dar pe care doar niște mâini harnice, niște minţi agere și obișnuite cu lucrul contra-cronometru, în regim de stres, şi niște oameni cu un rezervor nesecat de idei puteau să-l transforme în realitate. Românii au dus baschetul 3 la 3 în Asia, în deșert, acolo unde palmieri perfect verzi se înalță din nisip, fără un fir de iarbă la rădăcini, acolo unde filipinezii muncesc pe brânci și pe puțini bani pentru a da formă fizică planurilor șeicilor cu sânge albastru.

“Marea provocare a fost popularizarea acestei discipline în Abu Dhabi, un loc unde baschetul de orice fel este aproape inexistent la nivel de amatori şi profesionişti, cu o ligă ce se desfăşoară în anonimat. Pentru asta, în perioada februarie-mai am organizat turnee populare, de-a lungul cărora am încercat să atragem cât mai multă lume către baschetul 3×3. Turneele au avut un succes peste aşteptări şi lumea a început să prindă gustul, mai ales că în Emirate există o comunitate filipineză puternică, iar pasiunea filipinezilor pentru baschet este cunoscută în toată lumea. În momentul în care, cu două ore înainte de începerea finalei tribunele erau arhipline, iar a doua zi am fost nevoiți să montăm un ecran gigant în afara arenei și să triplăm paza, ne-am dat seama din nou că am dus lucrurile la bun sfârșit”, spune Adrian.

Unul dintre cele mai importante puncte din grila de analiză CIO a fost bifat și cu ajutorul românilor. Piața s-a mărit. Sport Arena Streetball a betonat poziția baschetului 3×3 pe două continente – Europa și Asia. Iar vineri CIO are de luat o decizie foarte simplă: baschet 3×3 la Tokyo 2020.

“Turneele vin și trec, oricât de mari și de importante ar fi. Cu adevărat impresionat este faptul că Sport Arena Streetball este în momentul de față un puzzle gigant de oameni care dau valoare acestui concept și care alcătuiesc ceea ce nouă ne place să numim familia Sport Arena Streetball. Sunt sute de oameni care ne-au ajutat în acești 14 ani și fiecare dintre ei a avut un rol esențial. Cred că cineva, acolo sus, ne-a aliniat așa cum trebuie. Am avut împreună forța să împingem baschetul 3×3 din stradă, către Jocurile Olimpice, așa cum sună sloganul FIBA”, mai spune Vlad Constantinescu.

“Sport Arena Streetball este una dintre cele mai mari competiții de baschet 3×3 din lume în ceea ce privește atât numărul jucătorilor implicați cât și pe cel al spectatorilor care vin să urmărească turneele. Nu doar că au stabilit că respectă toate standardele FIBA privind regulile, managementul competițional sau infrastructura folosită, dar au creat un standard propriu și cu siguranță au devenit unul dintre pilonii de bază în dezvoltarea baschetului 3×3”, sunt cuvintele lui Patrick Baumann, secretar general al Federației Internaționale de Baschet și membru în board-ul Comitetului Internațional Olimpic.

 

 

Citește și:

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.